Archive for the ‘Calatorie Culturala’ Category

Logodnicul pasarilor este celebrat in fiecare an, pe 24 februarie. Adica de Dragobete. Dar cine este acest Logodnic al pasarilor, care a ramas in constiinta populara sub numele de Navalnicul sau Dragobete?

Se spune ca era un fecior chipes, puternic si tare iubaret. Se mai spune despre el ca era fiul Dochiei, cea cu multe cojoace. I se mai spunea in vechime si Navalnicul. Alte legende vorbesc despre Logodnicul pasarilor ca fiind un zeu dac ce oficia in ceruri, la inceputul primaverii, nuntile animalelor. Peste timp, aceasta traditie s-a extins si la oameni, fetele si baietii intalnindu-se in aceasta zi pentru ca iubirea lor sa tina peste an, intocmai ca cea a pasarilor, care se logodesc in aceasta zi.  Nu intamplator stramosii nostri au ales aceasta denumire pentru mesagerul dragostei. Se stie inca din vechime ca pasarile sunt mesagere ale cerului, asa cum o arata si corespondentul grecesc al cuvantului “pasare” care inseamna tocmai mesager ceresc. Drept urmare, alaturarea nu este nicidecum una intamplatoare, Logodnicul pasarilor fiind legatura dintre cele doua planuri: cer si pamant!

Inca o dovada vie a impletirii ritualurilor pagane ale stramosilor nostri traci cu cele crestine este si traditia populara conform careia, in aceasta zi, cand crestinii ortodocsi sarbatoresc Aflarea Capului Sf. Ioan Botezatorul, oamenii opreau toate activitatile, curatandu-si in schimb casele pentru a-l intampina pe zeul iubirii, acest Logodnic al pasarilor, care venea insotit de zanele Dragostele care le sopteau cuvinte de amor indragostitilor.

(mai mult…)

Anunțuri

Acasa la Eminescu

Posted: Ianuarie 13, 2010 in Calatorie Culturala

Eminescu nu este acasa. In lipsa lui, intram din camera in camera si ii admiram lucrurile. Asezate parca dupa gustul sau, unele lasate in graba de parca atunci s-ar fi ridicat de la masa de scris. Eminescu se intoarce repede dar, pana atunci, Doamna Ana ne impartaseste cate ceva despre viata celebrului poet.

Ma uit pe geam, cautand teiul. E vara, cald, mijloc de august aproape. Nu mai sunt infloriti teii, e o caldura inabusitoare, dar eu il astept pe Eminescu. Ma uit la Ana. Zambeste si zambetul i se transforma in culoare. E indragostita de Eminescu. Il iubeste in taina si cu siguranta Eminescu trece pe langa ea fara sa o observe.

De undeva, de nicaieri se aude o muzica in surdina. Ma uit la usa aceea de lemn si astept sa se deschida incet, inauntru pasind Eminescu. Pe pereti stau marturie cateva desene de-ale sale. Universuri si galaxii. Probabil de acolo de unde isi lua inspiratia. Niste paturi groase, o soba care incalzea doua camere, niste vase de pamant… nu e prea mare casa poetului dar e impodobita cu portretele sale, peste tot. Nu stiu cum, dar revin in camera unde era biroul sau. Parca cea mai luminoasa dintre toate. Un birou din lemn masiv, stiloul sau, niste carti uitate acolo din care a citit inainte sa plece de acasa.


(mai mult…)